gm Emma   

Shopurile :

http://www.ngegaming.com/metin2/index.php?s=community  intrati pe sv de mt2 cel mai tare nou-nout;)

  Va astept

http://www.facebook.com/

Yahoo Status - Invisible Detector

Yahoo Status - Invisible Detector

Pacatele Sataniste preluate si traduse din Biblia Satanista scrisa de Anton Szandor LaVey, fondatorulBisericii Sataniste (C.o.S. – Church of Satan).

1. Prostia – prima pe lista pacatelor sataniste. Pacatul principal in satanism. Este pacat ca prostia nu e dureroasa. Nu mai poate fi vorba doar de ignoranta intr-o societate care creste considerabil in stupiditate. Aici se incadreaza si cei care isi urmeaza drumul tinand cont de absolut tot ce li se spune. Mijloacele de informare promoveaza o prostie cultivata ca atitudine, care nu este doar acceptata ci si laudabila. Satanistiitrebuie sa invete sa vada prin ‘trucuri’ si nu-si pot permite sa fie atinsi de prostie.

2. Infatuarea – o astfel de atitudine poate fi iritanta si nu este in conformitate cu Legile fundamentale aleMagiei Inferioare. La egalitate cu prostia, prin modul in care sunt pastrati banii in circulatie in zilele noastre. Natura fiecaruia impune un anumit sentiment de superioritate indiferent daca acesta este justificat sau nu.

3. Solipsismul – [doctrina filozofica conform careia eul si perceptiile sale constituie singura realitate existenta]: poate fi foarte periculos pentru satanisti; a te destainui cuiva care este de departe in dezacord cu tine. Este greseala de a astepta ca oamenii sa te rasplateasca cu aceeasi consideratie, politete si respect, pe care tu le oferi in mod natural. Asteptarile tale vor fi in zadar. In schimb, satanistii trebuie sa lupte pentru dictonul : ‘ “Fa celorlalti ceea ce iti fac si ei tie“. Este o preocupare pentru majoritatea dintre noi si solicita vigilenta constanta pentru a nu cadea prada iluziei ca toti sunt ca tine. Cum s-a mai spus, unele utopii ar fi ideale intr-o natiune de filosofi, dar din nefericire (sau poate din fericire, din punct de vedere Machiavellian) suntem departe de acel punct. Mai mult

Dorinta de a avea un bebe a aparut acum 2 ani. Inca nu eram casatoriti dar aveam deja 6 ani de stat impreuna si bineinteles ca ne faceam tot felul de planuri despre cum va fi casnicia noastra, despre cum vom fi ca parinti, despre cum vom imbatrani alaturi de acel copil mult dorit.

Au inceput atunci vizitele la ginecolog; stiam ca exista un chist insa de frica tot timpul am evitat investigatii mai amanuntite. Am descoperit atunci ca acel chist, de natura endometriozica, nu se trateaza si va trebui eliminat prin laparoscopie. Ei bine, asa s-a si intamplat, numai ca dupa acea operatie totul a luat-o razna, menstre neregulate, ciclurile variau de la 21 la 50 sau chiar 60 de zile; nenumarate vizite la doctor care imi repeta sa am rabdare, tratamente cu duphaston, pe care pana la urma l-am intrerupt, ma simteam si mai rau din cauza acestor medicamente.

O perioada de un an am evitat sa mai merg la doctor si am asteptat sa vedem ce se intampla. Bineinteles ca nimic, ovulatia nu reuseam sa o identific sub nici o forma, asa ca am revenit la vizitele la ginecolog.

Am inceput tratamentul de stimulare; in prima luna s-au format niste foliculi frumusei, semn ca am raspuns bine la acele pastile, dar nu s-a intamplat nimic. La 24 de zile a aparut menstra, foarte abundenta si cu dureri ingrozitoare. Mi-am spus asta e, este doar prima luna de stimulare, mai incercam … iar pastile, iar monitorizare ecografica la fiecare 2 zile, de data asta am facut si o injectie cu pregnyl (dupa care am alergat de mi-au iesit ochii din cap caci in Romania nu se gaseste). Asteptam cu sufletul la gura si nu imi puteam scoate din cap nici macar un minutel pe zi faptul ca imi doresc cu atata ardoare un copil. Toata lumea statea cu gura pe mine sa nu ma mai gandesc, sa nu ma stresez ca nu va veni daca eu nu sunt in regula si imi spuneau toate astea nu pentru ca i-as fi tocat la cap cu gandurile mele, ci pentru ca dintr-o data devenisem tacuta, nu imi ardea de nici o gluma, nu mai eram vesela ca altadata, ma inchideam in mine din ce in ce mai mult. Strigam: Da! aveti dreptate! apoi reveneam iar la numaratoarea fiecarei zi de ciclu: in ziua 3 pana in ziua 7 iau pastila de stimulare; in zilele 9, 11, 13 – ecografii; din ziua 14 iau duphaston pana in ziua 23; de aici incepe disperarea si nerabdarea…

Ei bine, am trecut si de a doua luna de stimulare, din ziua 23 au inceput durerile de burta ca inainte de menstra, niste crampe interminabile insa care nu treceau nici cu No-spa forte (am luat 2, la interval de vreo 8 ore si daca am vazut ca nu trece nu am mai luat nimic), sanii nu m-au durut niciodata inainte de menstre insa acum parca erau niste caramizi si dureau la orice atingere, mai ales sfarcurile. In ziua 27 am facut un test de sarcina care a iesit negativ, cum ma si asteptam de altfel, apoi, seara au aparut primele picaturi si mi-am zis doar ca visele mele s-au dus din nou pe apa sambetei.

Deci din nou prima zi de menstra, nu mai facem tratamentul si nici nu mai vreau sa numar, imi iau o pauza de la tot, ma ingrop in alte activitati decat cele de a numara zilele, si de a citi pe internet despre semnele de sarcina. A doua zi de menstra: nu a mai curs nimic de ieri; dupa amiaza au inceput iar cateva picaturi. Iar incep sa scormonesc pe internet (nu vreau sa imi deranjez medicul, e de garda la spital, oricum nu aveam in obicei sa sun, nu sunam decat la cabinet pt programari, asa ca mai pot astepta…), oare ce o fi, durerile de burta apar si dispar, incep gandurile, daca totusi sunt insarcinata? Nu vreau sa ma mai gandesc, sunt la serviciu, ma apuc de treaba, verific orice detaliu din urma numai sa imi fac de lucru…Cand si cand gandul imi fuge iar…trebuie sa mai fac un test de sarcina, mai bine mai astept cateva zile, poate totusi iese cu 2 liniute, dar daca nu? cum sa fac sa uit si sa trec mai departe?